ARTICOLE

Paramahansa Yogananda – Stiinta Kriya Yoga

Ştiinţa Kriya Yoga, atât de des menţionată în această carte, s-a răspândit mult în India modernă datorită lui Lahiri Mahasaya, Maestrul gurului meu. Cuvântul kriya derivă din sanscritul kri, a face, a acţiona, a reacţiona; aceeaşi rădăcină se întâlneşte în cuvântul karma, legea cosmică a cauzei şi a efectului. Kriya Yoga înseamnă astfel “unirea (yoga) cu Infinitul prin intermediul unei anumite acţiuni sau ritual (kriya). Un yoghin care aplică această tehnică se eliberează gradat de sclavia karma-ei, sau lanţul universal al cauzalităţii.

Din cauza unor restricţii străvechi, nu pot da o explicaţie completă a Kriya-ei Yoga într-o carte destinată marelui public. Tehnica însăşi trebuie să fie învăţată de la un Kriyaban (Kriya Yoghin). În această carte voi menţiona câteva aspecte generale. Dacă ar trebui să explic Kriya Yoga în câteva cuvinte unui occidental ce are educaţie ştiinţifică, i-aş spune că este o metodă psihofiziologică simplă care determină la nivel fizic eliminarea bioxidului de carbon din sânge şi încărcarea acestuia cu oxigen. Atomii acestui oxigen suplimentar sunt transmutaţi în curenţi subtili care vitalizează creierul şi centrii spinali. Astfel yoghinul poate încetini sau chiar preveni îmbătrânirea ţesuturilor oprind acumularea sângelui venos; yoghinii avansaţi transmută materia în energie pură. Ilie, Isus, Kabir precum şi alţi profeţi obţinuseră controlul în Kriya sau alte tehnici similare, care le permiteau să se materializeze sau să se dematerializeze la voinţă.

Kriya este o ştiinţă foarte veche. Lahiri Mahasaya a învăţat-o de la marele său guruu Babaji, care a redescoperit-o şi i-a clarificat tehnicile, după ce fusese pierdută în epocile întunecate. Babaji este cel care a numit-o simplu Kriya Yoga. “Kriya Yoga pe care, prin intermediul tău, o dau lumii în acest secol XIX”, i-a zis Babaji lui Lahiri Mahasaya, “este aceeaşi ştiinţă pe care, cu multe mii de ani în urmă, Krishna i-a predat-o lui Arjuna şi care, mai târziu, a fost cunoscută de Patanjali, de Isus, de Sfântul loan, Sfântul Pavel şi alţi discipoli.”

Krishna, cel mai mare profet al Indiei, face aluzie la Kriya Yoga în două sutre din Bhagavad Gita. Unul dintre ele spune: “Alţii sacrifică suflul expirator <apana> şi suflul inspirator <prana>, oprind mişcarea inspiraţiei şi expiraţiei, năzuind la stăpânirea suflurilor <pranayama>.” Interpretarea este: “Yoghinul opreşte descompunerea corporală calmând acţiunea inimii şi plămânilor prin afluxul suplimentar de prana (forţă vitală); el opreşte de asemenea, prin controlul propriei voinţe apana (curentul de eliminare), mutaţiile de creştere din corpul său. Neutralizând astfel descompunerea şi creşterea, yoghinul învaţă să controleze forţa vitală.” Cealaltă sutra este: “Îndepărtând contactele exterioare cu privirea [aţintită] numai între [cele două] sprâncene, egalizând suflul inspirator <prana> cu suflul expirator <apana> care trec prin nas, ascetul cu mintea, simţul intern şi simţurile stăpânite, care are drept ultim scop eliberarea, lipsit de dorinţă, frică şi milă, numai acela este eliberat pentru totdeauna” Krishna spune de asemenea că, într-o încarnare precedentă, el îl învăţase yoga pe Vivasvat, sfântul din antichitate, care l-a învăţat pe Manu, marele legislator. Ultimul, la rândul său, l-a instruit pe Ikswaku, fondatorul dinastiei războinicilor solari din India.

Trecând astfel de la unul la altul, din secol în secol, yoga regală a fost conservată de către înţelepţi până la apariţia erei materialiste. Atunci, din cauza secretului cu care o înconjurau preoţii şi a indiferenţei oamenilor, ştiinţa sacră a devenit din ce în ce mai inaccesibilă. Kriya Yoga este menţionată de două ori de înţeleptul antic Patanjali, cel mai bun comentator al sistemului yoga, care scrie: “Disciplinarea corpului, controlul mental şi meditaţia asupra lui AUM constituie Kriya Yoga” .

Pentru Patanjali, Dumnezeu este vibraţia cosmică a lui AUM pe care o auzi în meditaţie. AUM este Cuvântul Creator, zgomotul Motorului Cosmic, martorul Prezenţei Divine. Chiar şi începătorul în yoga nu întârzie să audă în străfundurile fiinţei sale minunatul sunet AUM. Primind astfel o dovadă spirituală, practicantul se convinge că este în contact cu lumea divină.

A doua oară Patanjali vorbeşte despre tehnica Kriya sau controlul forţei vitale astfel: “După ce s-a realizat asana, pranayama este încetarea mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie”.

Sfântul Pavel cunoştea Kriya Yoga sau o tehnică similară permiţând branşarea sau debranşarea curenţilor vitali la simţuri. De aceea el a putut spune: “În fiecare zi eu mor; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru”. Printr-o metodă care concentra înăuntru toată forţa vitală a corpului (forţă dirijată de obicei în afară, spre lumea senzorială, dându-i astfel o validitate aparentă), Sfântul Pavel trăia în fiecare zi experienţa unei adevărate uniuni yoghine cu “bucuria” (beatitudinea) Conştiinţei Cristice.

În această stare de supremă fericire el avea conştiinţa că “moare” pentru lumea iluzorie a maya-ei. În starea iniţială a comuniunii cu Dumnezeu (sabikalpa samadhi), conştiinţa practicantului este fuzionată cu Spiritul Cosmic; forţa vitală este retrasă din corp, care pare “mort”, rigid, neanimat. Yoghinul este pe deplin conştient de fixitatea corpului său. Când el ajunge la stări superioare (nirbikalpa samadhi), conştiinţa sa trează este în comuniune cu Dumnezeu, chiar şi atunci când corpul său efectuează muncile zilnice.

“Kriya Yoga este un instrument care permite accelerarea evoluţiei omului”, explica Sri Yukteswar discipolilor săi. “În antichitate, yoghinii au descoperit că secretul conştiinţei cosmice este legat intim de controlul suflului; aceasta este contribuţia Indiei la cunoaşterea umană şi ea este absolut unică şi nemuritoare.

Forţa vitală, absorbită de obicei în cursul activităţilor cardiace, trebuie să fie eliberată pentru activităţi spirituale, printr-o tehnică care să permită încetinirea şi calmarea ritmului neîncetat al suflurilor.” Kriya Yoghinul direcţionează mental energia sa vitală în sus şi în jos de-a lungul circuitului jalonat de cei şase centri de pe coloana vertebrală (medular, cervical, dorsal, lombar, sacral şi coccigeal), ceea ce corespunde celor 12 semne zodiacale, Omul Cosmic simbolic. O jumătate de minut de ascensionare a energiei de-a lungul coloanei vertebrale, conform tehnicilor Kriya, permite omului să realizeze un progres egal cu un an de evoluţie spirituală normală.

Acest sistem sideral la scară umană, cu cele 6 constelaţii interioare (12 prin polaritate) în revoluţie în jurul soarelui reprezentat de Ochiul spiritual omniscient, este în relaţie cu soarele lumii fizice şi cu cele 12 semne ale zodiacului ceresc. Orice om este deci sub influenţa a două universuri: unul interior şi altul exterior lui. Înţelepţii antici au descoperit că această acţiune a mediului ceresc şi terestru asupra omului îl împinge încet înainte pe drumul evoluţiei lui normale în cicluri de 12 ani. Scripturile ne învaţă că sunt necesari un milion de ani de evoluţie normală şi fără boală pentru a perfecţiona creierul uman până la a-l face capabil să atingă conştiinţa cosmică.

O mie de tehnici Kriya realizate în 8 ore şi jumătate îi dau yoghinului într-o singură zi echivalentul a o mie de ani de evoluţie naturală, sau de 365.000 de ani în 12 luni. Kriya Yoga permite astfel să realizezi în trei ani, prin efort inteligent, progresul pe care natura nu-l face decât în 10.000 de secole. De altfel, nu pot apela la ajutorul Kriya-ei decât yoghinii foarte avansaţi care, sub conducerea gurului lor, şi-au pregătit corpul şi creierul pentru a le face apte să suporte puterea dezvoltată de o practică asiduă. Începătorul în Kriya nu trebuie să practice exerciţii yoghine decât în reprize de 14-48 de execuţii, de două ori pe zi. Unii yoghini obţin eliberarea în 6, 12, 24 sau 48 de ani. Un yoghin care moare înainte de atingerea ţelului suprem duce cu el karma favorabilă datorată eforturilor sale în practica yoga; în viaţa viitoare el va fi dirijat în mod armonios spre Scopul Suprem.

Corpul unui om obişnuit poate fi comparat cu un bec de 50 de waţi care nu poate suporta un curent de miloane de volţi generat de practica Kriya Yoga intensă. O creştere gradată şi regulată a timpului afectat metodelor yoga, transformă din zi în zi corpul, pe plan astral, până îl face capabil să exprime potenţialele infinite de energie cosmică ce constitue prima manifestare activă, materială, a Spiritului.

Kriya Yoga nu are nimic comun cu metodele respiratorii neştiinţifice practicate de un număr de zeloşi rătăciţi. Tentativele lor de a reţine forţat suflul sunt nu numai contra naturii, ci şi cu consecinţe foarte neplăcute. Pe de altă parte, Kriya este însoţită chiar de la început de o stare de perfectă seninătate şi linişte datorate unei forţe regeneratoare curgând de-a lungul coloanei vertebrale. Această tehnică yoghină străveche converteşte respiraţia în energie mentală. Progresul spiritual permite perceperea suflului ca un act mental: o respiraţie într-un vis.

Se pot da multe exemple pentru a ilustra relaţia matematică între ritmul respirator şi variaţiile corespunzătoare ale stărilor de conştiinţă. Când ne concentrăm atenţia asupra unei chestiuni extrem de dificile, asupra unei sarcini urgente şi delicate, respiraţia se încetineşte automat. Fixitatea atenţiei depinde astfel de încetineala respiraţiei. Respiraţia rapidă, gâfâită, însoţeşte inevitabil stările emoţionale violente: teamă, invidie, mânie. Maimuţa turbulentă inspiră de 32 de ori pe minut, iar omul numai de 18 ori, în medie. Elefantul, broasca ţestoasă, şarpele şi alte animale cunoscute pentru longevitatea lor, au sistem respirator mai lent decât cel al omului. Astfel broasca ţestoasă, care trăieşte 300 de ani, nu respiră decât de 4 ori pe minut.

Efectul întineritor al somnului rezultă din faptul că omul îşi pierde temporar conştiinţa corpului şi suflului său. Dormind, el devine un yoghin: în fiecare noapte el împlineşte ritualul yoga constând în a se elibera de toate identificările cu corpul, în a împrospăta forţa vitală din cei 6 centri de forţă din coloana vertebrală şi din “lotusul cu o mie de petale” din regiunea cerebrală. Cel care doarme se reîncarcă astfel, fără să o ştie, cu energia cosmică susţinătoare a întregii vieţi. Spre deosebire de cel care doarme, yoghinul realizează conştient şi la propria voinţă un proces simplu şi natural de acelaşi tip. Kriya-yoghinul utilizează tehnica pentru a-şi hrăni şi satura cu lumină nepieritoare celulele corpului, conservându-le astfel într-o stare de magnetizare spirituală. În mod ştiinţific, el face ca respiraţia să devină inutilă, fără ca pentru aceasta să intre (în timpul orelor de practică) într-o stare negativă de somn, de inconştienţă sau de moarte.

La oamenii care sunt sub influenţa maya-ei, sau legilor naturii, curgerea forţei vitale se face spre lumea exterioară; ei utilizează instinctual curenţii săi, risipindu-i în simţuri. Din contră, practica Kriya Yoga inversează direcţia curgerii: forţa vitală este dirijată mental spre microcosmosul fiinţei, unde ea se reuneşte cu energiile subtile din centrii coloanei vertebrale. Recâştigată astfel, forţa vitală, elixir spiritual, reînnoieşte celulele corporale ale yoghinului şl mai ales pe cele ale creierului. O hrană potrivită, lumina soarelui şi gânduri armonioase sunt elemente care îi conduc pe cei care nu sunt ghidaţi decât de către Natură şi de planul ei divin să-şi desăvârşească realizarea Sinelui într-un milion de ani. Este nevoie de 12 ani de viaţă normală şi sănătoasă pentru ca să apară o perfecţionare în structura creierului, oricât de mică; iar purificarea creierului până când acesta va putea să manifeste conştiinţa cosmică, necesită un milion de ani. Dar yoghinul, prin utilizarea ştiinţei spirituale yoga se sustrage necesităţii respectării legilor naturii o perioadă atât de lungă.

Rupând lanţul respiraţiilor care leagă sufletul de corp, Kriya Yoga prelungeşte viaţa şi măreşte la infinit câmpul conştiinţei. Metoda yoga depăşeşte conflictul între spirit şi simţurile subjugate de materie şi-l eliberează pe discipol pentru a-i permite să-şi regăsească Regatul său Etern. Yoghinul ştie că natura sa adevărată nu este înlănţuită de carapacea carnală, nici de lanţul respiraţiilor – simbol al sclaviei noastre faţă de Aer şi nici de constrângerea exercitată de celelalte patru elemente: Pământ, Apă, Foc, Eter.

Introspecţia, sau “a rămâne aşezat în tăcere” este o modalitate neştiinţiflcă de a te strădui să separi forţat spiritul de simţuri, legate împreună de forţa vitală. Mintea contemplativă în eforturile sale de a se întoarce la divinitate, este readusă în mod constant spre simţuri de către curenţii vitali. Kriya Yoga, controlând direct mintea, cu ajutorul forţei vitale, este calea cea mai uşoară de apropiere de Infinit, cea mai eficace şi cea mai ştiinţifică.

Contrastând cu drumul lent şi nesigur al teologiei, Kriya Yoga poate, pe drept cuvânt, să primească numele de rută aeriană; căci pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie să mergi cu avionul, nu cu carul cu boi. Ştiinţa yoghinilor are la bază studiul empiric al tuturor formelor de exerciţii de meditaţie şi de concentrare. Ele permit practicantului să obţină un deplin control al închiderii sau deschiderii circuitelor specifice fiecăruia din cele 5 simţuri, făcând ca prin aceste circuite să treacă sau nu curenţii vitali.

Învăţând să-şi izoleze simţurile, yoghinul se poate cupla la voinţă cu lumile subtile, divine sau cu cele materiale. El nu mai este adus, împotriva voinţei sale, de către forţa vitală spre domeniul senzaţiilor gălăgioase şi al gândurilor agitate din sfera umană obişnuită. Stăpân al corpului şi minţii sale, Kriya Yoghinul dobândeşte în final victoria asupra “ultimului inamic”, moartea. “Astfel, suflete al meu, hrăneşte-te cu Moarte, ea care se hrăneşte cu oameni; Căci Moartea odată moartă, nu mai ai de ce să mori!”

Viaţa unui Kriya yoghin avansat nu mai este influenţată de acţiunile sale trecute, ci numai de directivele sufletului. El evită astfel înaintarea lentă care este datorată acţiunilor egoiste, bune sau rele, ale vieţii cotidiene; târârea de melc este incompatibilă cu zborul său de vultur.

Această metodă superioară de viaţă spiriluală îl eliberează pe yoghinul care, evadând din închisoarea propriului său ego, inspiră cu aviditate aerul liber al omniprezenţei divine. Din contră, sclavia vieţii umane comune se derulează cu o încetineală umilitoare. Omul, chiar şi atunci când urmează neabătut calea normală de evoluţie, rămâne sub tirania naturii; presupunând că nu încalcă nici o lege fizică sau mentală, el va trebui să poarte haina reîncarnărilor succesive timp de 10.000 de secole înainte de a atinge eliberarea finală.

Metoda rapidă a yoghinilor, care le permite să se elibereze de identificarea fizică şi mentală, se impune de la sine celor care sunt nemulţumiţi de durata de un milion de ani. Întârzierea este şi mai mare pentru cei care, mulţumiţi să trăiască fără să se ocupe de suflet, urmăresc mai mult bucuriile grosiere, ofensând astfel natura sfântă a fiinţei lor prin fapte, vorbe şi gânduri. Pentru ei sunt necesare cel puţin două milioane de ani pentru a se elibera!

Omul obişnuit realizează rareori sau niciodată că trupul său este un imperiu vast, condus de Spiritul împărat, aşezat pe tronul de deasupra capului, şi ai cărui guvernatori provinciali sunt cei şase centri de forţă de la nivelul coloanei vertebrale, sau “sfere de conştiinţă”! El guvernează un popor numeros: 27 de miliarde de celule dotate cu inteligenţă elementară infailibilă, care execută toate funcţiile organismului: creştere, transformare, dezagregare; 50 de milioane de gânduri, emoţii şi alte variaţii calitative suferite de către conştiinţă în 60 de ani de viaţă medie.

Orice revoltă aparentă a celulelor sau a sufletului contra Spiritului, tradusă prin boli, lipsa raţiunii sau stări de depresiune, nu este imputabilă lipsei de loialitate a acestor servitori umili, ci mai degrabă utilizăriim necorespunzătoare, din trecut sau prezent, a liberului arbitru al omului, care i-a fost dăruit de către Dumnezeu odată cu Sufletul şi pe care nu-l poate înstrăina. Omul se identifică cu un eu fals, pe care-l numeşte cel care gândeşte, care vrea, care mănâncă, care digeră şi care se menţine în viaţă, refuzând să admită, deşi pentru asta i-ar fi suficientă puţină autoanaliză, că, în viaţa cotidiană, el nu este nimic altceva decât o marionetă guvernată de acţiunile sale trecute (karma), de mediul său, de anturajul său.

Reacţiile intelectuale, tendinţele, obişnuinţele, sentimentele sunt sub dependenţa strânsă a cauzelor trecute care-şi au originea fie în această viaţă, fie într-una anterioară. Numai Spiritul scapă de acest determinism, iar Kriya Yoga are ca scop de a elibera acest Spirit, distrugând vălul aşa ziselor adevăruri şi libertăţi umane. Scripturile declară că omul nu este un corp pieritor, ci un spirit viu.

Kriya îi garantează o metodă care-i permite să demonstreze această afirmaţie. “Ritualurile exterioare nu pot distruge ignoranţa, aceşti doi termeni nefiind reciproc contradictorii” scrie Shankara în celebrul său Un Secol de Versuri. “Numai cunoaşterea realizată efectiv distruge ignoranţa… Cunoaşterea nu poate izvorî decât dintr-o anchetă interioară. Cine sunt? De unde vine Universul? Cine l-a creat? Care este Cauza lui Ultimă? Despre acest gen de întrebări vorbesc eu.” Intelectul nu poate răspunde la aceste întrebări, de aceea înţelepţii au abordat yoga ca tehnică de anchetă spirituală.

Adevăratul yoghin, abţinându-se să se identifice în gând, în voinţă şi în sentimente cu dorinţele corpului său şi eliberând forţele supraconştiente din centrii astrali, trăieşte în lume aşa cum l-a creat Dumnezeu, fără să fie împins de impulsurile trecutului şi nici de atracţiile recente ale slăbiciunilor umane. În momentul în care Dorinţa Supremă se împlineşte, el este la adăpost în portul fericirii veşnice a Spiritului.

Domnul Krishna, referindu-se la eficacitatea sigură şi metodică a ştiinţei yoga, îl laudă pe cel care îi aplică tehnologia cu aceste cuvinte: “Yoghinul este deasupra asceţilor şi este socotit chiar deasupra celor care au Cunoaşterea (Jnana Yoga); yoghinul este deasupra celor care îndeplinesc riturile (Karma Yoga); de acum fii yoghin, o, Arjuna!” Kriya Yoga este adevăratul “ritual al focului”, pomenit adesea în Bhagavad Gita. Focurile purificatoare ale practicii yoga aduc iluminarea eternă, diferind astfel mult faţă de atât de ineficientele focurile ceremoniale religioase, care prăjesc chiar percepţia adevărului.

Yoghinul îşi aruncă aspiraţiile sale umane în focul dedicat unicului şi fără egal Dumnezeu. Aceasta este adevărata ceremonie yoghină a focului, unde toate dorinţele trecute şi prezente constituie “cărbunele” consumat de dragostea divină. Flacăra Supremă arde orice nebunie umană şi omul este eliberat de orice impuritate. Oasele lui sunt dezgolite, metaforic vorbind, de orice carne a dorinţei, scheletul lui karmic albit de razele antiseptice ale soarelui înţelepciunii nu mai are nimic ofensator în faţa umanităţii, nici în faţa Creatorului; iată-l în sfârşit pur.

http://oficialmedia.com/cum-iti-schimba-dumnezeu-creierul/

Cum iti schimba Dumnezeu creierul

258

Ce se întâmplă în creierul omului atunci când se gândeşte la Dumnezeu indiferent de credinţa sau cultul religios de care aparţin.

Ce ne-au învățat religiile, curentele spirituale sau propriul discernământ, pentru a fi fericiți?! Să-l gândim continu pe Dumnezeu! Știința spune acum că activitatea creierului se modifică considerabil când medităm constant la Dumnezeu. Pe baza neuroplasticităţii naturale, se formează sinapse noi şi se activează centri care corespund empatiei, toleranţei şi care armonizează emoţiile. 

Există și un circuit neuronal pe care ei îl numesc al lui Dumnezeu. Se găseşte în cortexul cingulat anterior şi e alcătuit dintr-un tip special de neuroni tineri (au cam 15 mil de ani vechime, spre deosebire de structurile vechi – reptiliene- care au 450 mil ani vechime). Aceştia există doar la om şi la câteva primate. Acest circuit se activează prin rugăciune, meditaţie. Se inhibă activitatea structurii amigdaliene, mai exact temperează frica şi agresivitatea.
Au mai descoperit că atunci când activitatea din lobii parietali încetineşte amuţesc gândurile, cei care practică această „tăcere a gândurilor” trăiesc o stare specială în care se simt una cu Dumnezeu, cu universul, cu toată omenirea.

Rugăciunea este esența vieții spirituale. A Sufletului. Indiferent de care religie aparții, sau grup, castă, neam, sex. 
Rugăciunea, meditația relevă, uneori apocaliptic, esența ființei fiecăruia în care te regăsești tu pe tine. Desăvârșirea. Ceea ce au căutat dintotdeauna să transmită inițiații. Pentru că apocalipsa asta este: revelație, descoperire care distruge ceva din ființa fiecăruia. Focul fizic devine treptat foc cosmic care ne apropie de Esență.

Există focul cunoașterii Ființei care întreținut de gândire, de cunoaștere, apoi de partea negânditoare, ne vor duce la descoperirea, treptată, a Fericirii. Noi sărim, măcar cu gândul precum cangurii, sau lăcustele direct la pretenția de a fi fericiți, bogați. Nu vom ști să administrăm noua stare ba chiar trecem pe lângă tot ce ni se oferă.

Neurologii au făcut salturi uriașe în a ne releva pe înțelesul nostru, al fiecăruia ce  surprinzătoare schimbări au loc în noi, guvernați de creier în ansamblul lui.

Dar nu numai atât: atunci când forța electromagnetică a creierului activează (coboară) în inimă,  activează o forță și mai mare. O trezește. Electro-magnetismul inimii există  asigurând funcționarea fiziologică. Nu electromagnetismul creierului modifică convingerile noastre ci electromagnetismul Inimii. Inima este adevăratul MAG. Magna-cum-laude a ființei umane.

Atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima noastră nu se supune automat. Cu toate acestea, creierul se supune tuturor mesajelor şi instrucţiunilor trimise de către inimă.

Reacțiile chimice se produc ca urmare a unor diferențe de potențial care există între elementele chimice; fără această electricitate nu s-ar forma circuite, curenți electrici prin care se face transmiterea informațiilor către creier. Stocarea informațiilor in memorie se realizeaza sub forma unor sarcini electrice pe creier.

Este unanim acceptat că fiecare organ uman are propria lui frecvență de vibrație, iar în momentul în care această frecvență este afectată apar dezechilibrele și bolile.

,,Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier. Funcționala neuronală începe să se schimbe. Diferite circuite devin active, în vreme ce altele vor fi dezactivate. Se formează noi dendrite ce fac noi conexiuni sinaptice, iar creierul devine mai sensibil la zone subtile de experiență. Percepțiile se schimbă, credințele încep să se schimbe, iar dacă Dumnezeu are semnificație pentru tine, atunci Dumnezeu devine neurologic real.’’

,,Dumnezeu este o parte a conștiinței noastre; cu cât te gândești mai mult la Dumnezeu, cu atât vei modifica circuitul neuronal din anumite părți ale creierului”.

,,Omul are creierul construit astfel încât să perceapă și să genereze realități spirituale.

Dar el nu poate asigura acuratețea acestor percepții. Însă creierul nostru folosește logica, rațiunea, intuiția și emoția pentru a-l integra pe Dumnezeu și universul într-un sistem complex de valori personale, comportamentale și credințe.

Neuroștiința a ajuns să înregistreze efectele, doar efectele pe care credințele și experiențele religioase le au asupra creierului. Prin asta nu se demonstrează că Dumnezeu există sau nu.

Să nu uităm că în cea mai mare parte, creierul nu-și face griji dacă lucrurile pe care le gândim și vedem sunt reale sau nu.

Cu cât susținem o imagine, un sentiment, un gând acestea devin realitatea noastră în care ne scăldăm, de cele mai multe ori crezând că nu mai există și realitatea altora. Ba chiar ne deranjează intrând în polemici (cel puțin).

,,Creierul uman pare să întâmpine dificultăți în separarea fanteziilor de fapte”.

Selectarea aspectelor care ne vor influiența cursul vieții se face în copilărie datorită mediului social. Pe ele se va țese propria viață.

,,Diferite concepte despre Dumnezeu afectează mintea umană” creind și o diversitate de relații sociale.

,,Practicile contemplative întăresc un circuit neurologic specific ce generează starea de pace, conștiință socială și compasiunea pentru ceilalți”.

                            ,, Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Contemplarea lui Dumnezeu vă va schimba creierul, dar aş dori să subliniez că şi meditarea asupra altor teme mari vă va schimba creierul. Dacă veţi studia Big Bang-ul, sau vă veţi cufunda în studiul evoluţiei – sau alegeţi să cântaţi la un instrument muzical -, veţi schimba circuitul neuronal într-un fel care intensifică sănătatea cognitivă.

Dar contemplarea religioasă şi spirituală vă schimbă creierul într-un mod profund diferit deoarece întăreşte un unic circuit neuronal care intensifică în mod special conştiinţa şi empatia socială în timp ce dizolvă sentimente şi emoţii distructive.

Este exact genul de modificare neuronală pe care trebuie să o facem dacă dorim să soluţionăm conflictele de astăzi ale lumii. Iar mecanismul subadiacent care îngăduie înfăptuirea acestor schimbări are legătură cu singura calitate cunoscută ca neuroplasticitate: abilitatea creierului uman de a se rearanja, ca răspuns la o varietate de evenimente pozitive şi negative.”

        

,,Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor

În fapt, dovezi recente au arătat că schimbările neurologice pot avea loc în numai câteva ore. „Dezvoltarea conexiunilor neuronale sau îndemânărilor particulare nu apare treptat, în timp”, spune Akira Zoshii, un cercetător al creierului de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. „Astfel de schimbări se produc rapid, apărând la scurte intervale, după o puternică stimulare. De parcă ar exista un singur punct trigger (trăgaci) în urma stimulării căruia apare rapid un circuit funcţional.”

Când meditezi intens asupra unui scop specific pe o perioadă lungă de timp, creierul începe să se raporteze la ideea ta de parcă ar fi un obiect prezent efectiv în lume, crescându-şi activitatea în talamus, parte a procesului de creare a realităţii al creierului. Conceptul începe să pară tot mai uşor de atins şi real şi acesta este primul pas în motivarea altor părţi ale creierului în a acţiona deliberat.

Tehnologia de scanare a creierului ne îngăduie să privim în acţiune un creier viu, iar ceea ce vedem este uimitor.

 Fiecare sentiment şi gând schimbă fluxul sangvin şi activitatea electrochimică în arii multiple ale creierului şi se pare că nu repetăm niciodată acelaşi sentiment sau gând.

De fapt, simplul act al rememorării unei amintiri schimbă conexiunea în alte circuite neuronale – un alt exemplu interesant al enormei plasticităţi a creierului.

Deci, ce are a face neuroplasticitatea cu Dumnezeu? Totul, pentru că dacă contempli ceva atât de complex şi misterios ca Dumnezeu, vei avea izbucniri incredibile de activitate neuronală în diferite părţi ale creierului. Dendrite noi vor creşte cu rapiditate, iar asociaţii vechi se vor deconecta în timp ce vor apărea noi perspective imaginative.

În esenţă, când te gândeşti la întrebările cu adevărat mari din viaţă – fie ele religioase, ştiinţifice sau psihologice – creierul tău se va dezvolta.”

                        ,,NEUROŞTIINŢA

Dacă vrem să înţelegem cum Dumnezeu şi procesele spirituale modifică creierul, există şase structuri pe care cartea ni le dezvăluie spre a le avea în vedere: lobul frontal, sistemul limbic, cortexul cingulat anterior, amigdala, talamusul şi lobul parietal.

Aș dori să vă arăt o modalitate simplă de a vizualiza aceste părţi importante ale creierului.

În primul rând, puneţi în palmă două migdale (fără coajă) imaginare. Acestea sunt cele două jumătăţi ale amigdalei, care generează răspunsul luptă-sau-fugi la o teamă percepută sau imaginară. Apoi puneţi în palmă două jumătăţi ale unei nuci (din nou fără coajă). Acesta este talamusul, care trimite informaţie senzorială în toate celelalte părţi ale creierului. De asemenea vă oferă simţul semnificaţiei şi vă dă o imagine despre cum este realitatea de fapt.

Acum strângeţi pumnul şi răsuciţi braţul, astfel încât oasele să fie îndreptate spre tavan. Antebraţul este coloana vertebrală, iar pumnul împreună cu jumătăţile de migdală şi de nucă formează sistemul limbic, cea mai veche parte a creierului, pe care o are fiecare reptilă, peşte, amfibie, pasăre sau mamifer. Sistemul limbic este implicat în codificarea memoriei, răspunsul emoţional şi multe alte funcţii corporale.

(De fapt avem două talamusuri, două amigdale şi doi lobi frontali şi parietali în creier – unul în fiecare emisferă – şi fiecare jumătate poate fi implicată în diferite funcţii neurologice, dar ca să simplificăm lucrurile ne vom referi la ele la singular.)”

((Deoarece avem emisfera stângă care este auditivă și cea dreaptă care este vizuală.))

Luaţi apoi patru coli de hârtie şi puneţi-le în vârful pumnului. Mototoliţi-le astfel încât să stea fix şi voilà! – aveţi un creier uman. Acele patru coli sunt mărimea şi grosimea aproximativă a neocortexului şi toate amintirile, credinţele şi comportamentele pe care le-aţi acumulat într-o viaţă sunt depozitate pe ele, împreună cu toate centrele de procesare vizuală, auditivă, motorie, de limbaj şi cognitivă ale creierului. Treizeci la sută din hârtie este lobul frontal, care este plasat chiar înapoia şi mai sus de ochi. El controlează aproape toate lucrurile de care sunteţi conştient: logica, raţiunea, atenţia, limbajul şi motivaţia voluntară.

Observaţi unde hârtia mototolită vă atinge degetul mare. Este locaţia aproximativă a cortexului cingulat anterior, care procesează conştiinţa socială, intuiţia şi empatia. De asemenea, conţine un tip unic de neuron pe care îl au numai oamenii şi câteva primate. Aceşti neuroni au apărut de 15 milioane de ani, în vreme ce amigdala (migdalele din pumn) generează frica de 450 milioane de ani.

Practicile spirituale consolidează cortexul cingulat anterior şi, când se întâmplă lucrul acesta, activitatea din amigdală încetineşte.

Mai există o zonă pe care aş dori s-o ţineţi minte: lobii parietali, poziţionaţi deasupra şi uşor înapoia urechilor. Ei ocupă mai puţin de o pătrime din colile de hârtie, dar vă oferă un sentiment al sinelui în relaţie cu alte obiecte din lume. Când activitatea din această zonă descreşte, vă simţiţi una cu Dumnezeu, cu universul, sau cu orice alt concept asupra căruia vă concentraţi conştient.

Şi gata: o jumătate de miliard de ani de evoluţie neurologică condensată în şase paragrafe, iar meditaţia vă învaţă cum să modificaţi funcţionarea fiecăreia dintre aceste părţi ale creierului în feluri care vă îmbunătăţesc sănătatea fizică şi emoţională. Ea poate chiar schimba modul în care creierul percepe realitatea.”

,,Principalele părți anatomice ale creierului implicate în realizarea imaginii lui Dumnezeu sunt :

•  Lobul parietal: responsabil cu stabilirea relaţiei dintre tine şi Dumnezeu. Dacă descreșteți activitatea în lobul parietal prin intermediul meditației sau a rugăciunii intense, frontierele dintre voi şi Dumnezeu se vor dizolva. Veți avea un sentiment de unitate cu obiectul contemplate şi cu credințele voastre spirituale.”
• Talamusul : dă semnificația emoțională a conceptului de Dumnezeu.
• Amigdala este responsabilă în caz de suprastimulare emoțională ( care are la bază furia reprimată) cu crearea imaginii unui Dumnezeu rău, răzbunător, care ne pedepseşte pentru greșelile noastre.”Când este suprastimulată, amigdala. Creează impresia emoțională a unui Dumnezeu înspăimântător, autoritar , răzbunător şi suprimă abilitatea lobului frontal de a gândi logic la Dumnezeu.”

•  Striatum-ul: „Inhibă activitatea amigdalei, permițându-vă să vă simțiți în siguranță în prezența lui Dumnezeu…”

• Cortexul cingularanterior: ne îngăduie să îl simțim pe Dumnezeu ca fiind iubitor și plin de compasiune .”Descrește anxietatea religioasă, vina, teama si furia, suprimând activitatea din amigdală.”

Toate nemulțumirile, frustrările, neîmplinirile, supărările …, pe scurt toate sentimentele noastre negative, mai ales dacă sunt reprimate se regăsesc în amigdală şi acționează negativ asupra activității acesteia.Pe de altă parte furia împiedică buna funcționare a lobului frontal, reducând capacitatea de a fi raţional, de a asculta de altă persoană, de a fi conștient de rezultatele acțiunilor tale… Neurologii au constatat că această furie eliberează neurochimicale, care în timp distrug anumite părți ale creierului, în special pe cele responsabile de activitatea emoțională”

……………..

Ce facem cu aceste furii ancestrale, reprimate pentru că acum înțelegem că ele sunt deja depozitate ca și circuite energoinformaționale în noi?!

Newberg spune că se poate cu ajutorul practicilor spirituale să construim ”un pod peste prăpastia dintre realități interioare şi exterioare, care ne va purta apoi mai aproape de ceea ce există de fapt în lume.” .

Există numeroase practici spirituale care ne pot ajuta. Din anii ”60 ele sunt tot mai cuprinzătoare și au început să facă parte din viața noastră.

,,În scrierile patristice se discută mult despre coborârea minţii în inimă şi despre întoarcerea energiilor spre esenţă” – o frază pe care mulți am citit-o sau auzit-o de la marii duhovnici. Coborârea minţii în inimă – adică întoarcerea energiei spre esenţă – constituie vindecarea minţii; această întoarcere presupune mai întâi aflarea inimii trupeşti, şi numai după aceea a celei metafizice sau duhovniceşti.

Nevoitorul „coboară în adâncurile inimii sale, la început în inima trupească şi de acolo în acele profunzimi care nu mai sunt ale trupului. Îşi găseşte adâncul inimii, atinge miezul metafizic, duhovnicesc, al fiinţei sale pe care, scrutându-l, vede că existenţa omenirii nu este ceva exterior sau străin fiinţei sale, ci e întru totul împletit cu propria sa fiinţă”. ,,Sufletul pătrunde într-un «întuneric» de o factură cu totul specială, învrednicindu-se astfel să stea cu mintea curată în chip negrăit înaintea lui Dumnezeu”  (Arhimandritul Sofronie de la Essex).

,,Rugăciunea minții în inimă este miezul a ceea ce se numește teologie mistică, teologie ortodoxă. Prin rugăciunea minții în inimă se atinge și se exprimă unitatea și comuniunea omului cu Dumnezeu.

,,Când omul se unește cu Dumnezeu, îndată începe rugăciunea inimii” spun teologii creștini. Precum se vede, au dreptate. Însă fără amenințările care duc și activează fricile. Frica de Dumnezeu – frica aceea subțire, metafizică e una, dar până ajungem la ea, cuvintele ne pot duce pe un alt făgaș, vechi de sute de milioane de ani.

E adevărat că se vorbește despre ,,rugăciunea științifică”- care vrea să inducă ideea numai a rugii raționale. Dezvoltarea puternică a intelectului face ca vibrațiile electromagnetice ale creierului să fie mai puternice – e adevărat. Dar cu atât mai mult și ale inimii, care devin statornice prin această cunoaștere. Știi ce se întâmplă, știi ce faci. Și avem nevoie de această statornicie prin Cunoaștere.

Coerența este sincronizarea între două entități ale unui sistem. In cazul de față coerența dintre inimă și creier depinde de activarea electromagnetismului inimii. Care este mai puternic după cum demostrează toate cercetările dar…. Funcționează doar pentru mentinerea funcțională a corpului fizic. Se poate mult mai mult. Coerența inimii și a creierului = coborârea minții în inimă. Adevăr de necontestat doar spus diferit.

Separarea dintre ceea ce inima simte și ceea ce creierul știe dispare.

Fiecare putem să cream acest câmp de coerență care va fi benefic tuturor. Și Mamei Terra. Ceea ce inima simte se transmite și este decodat de mentalul celorlalți. Decodat până acum fără să fim conștienți de asta. Acum se poate asuma conștientizarea printr-o intenție clară și susținută zilnic. Minim 12 minute. Prin coerență apare sinergia dintre creier și inimă. Două sisteme care operează de comun acord, ca unul singur.

Undele inimii tale comunică cu undele cerebrale ale altora și ne aduce împreună pe aceeași frecvență.

Institutul HeartMath a înregistrat câmpul electric al inimii care este de aproximativ 60 de ori mai mare, și câmpul magnetic al inimii care este de 5000 de ori mai mare, decât al creierului. Această conștientizare poziționeaza creierul ca fiind relativ mai slab în comparație cu inima.

Descoperirea știintifică a Institutului a condus către noi înțelesuri în ceea ce privește legătura dintre inimă și emoții, dezvăluind semnificația câmpului magnetic al inimii, care se modifică în funcție de stările emoționale.

NOTA: 

Cartea „CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL” oferă, într-o manieră sintetică, informaţii despre anatomia creierului descriind ,,corelațiile neurologice ale experiențelor spirituale și credințelor religioase”.

Andrew Newberg, doctor in medicina, este profesor asociat la Departamentul de Radiologie si Psihiatrie al Spitalului Universitatii Pennsylvania si profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul si directorul Centrului pentru Spiritualitate si Minte si directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate si Neurostiinta al Universitatii Pennsylvania. Este board-certified in medicina interna, medicina nucleara si cardiologie nucleara.
Dr. Andrew Newberg a publicat peste o suta de articole, eseuri, capitole de carti si este coautor al lucrarilor Born to Believe, Why We Believe What We Believe, Why God Won’t Go Away si The Mistical Mind. O prezentare generala a lucrarilor sale poate fi vazuta la www.andrewnewberg.com.

 Mark Robert Waldman este cercetator asociat al Centrului pentru Spiritualitate si Minte, Universitatea Pennsylvania. Este coautor la lucrarea Born to Believe, Why We Believe What We Believe si noua alte carti si antologii care acopera campurile psihologiei si creativitatii. A fost editor fondator al jurnalului de literatura academica, Transpersonal Reviews, iar lucrarile sale profesionale au fost publicate in jurnale in intreaga lume. A lucrat in calitate de consilier in California de Sud, specializat in dinamici de cuplu si terapii bazate pe constienta.

sursa: reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro